Pentru Radu, Acolo.

1. Stii, Miguel, drumetiile sastisite in Luago de la Plata, cu bodegile coscovite (ca niste prohaburi matusalemice), cu portul innamolit pe crupa estuarului (precum un paduche de metal cit Vuichichuacatlul de mare) si Martinofful care ne prajea stomacul (sticle pintecoase cit damingenele) si soldurile crismaritei (tirfa tembela cu ritul cusut de riduri, incoace si-ncolo, numarindu-i pe-ntrecutelea pacatele blestematei tinereti), stii, Miguel, felinarele noastre zburatacindu-se prin nadragi (ca niste gurguie) la vederea femeilor (cu baloane de piele pirguita printre etravele camasilor inflorate) si apoi briza tare, razuitoare pina-n prasele, cocosindu-ne pe zidurile La Platei cind ne holbam (ca broastele oracaitoare) inspre Orizont, zgiindu-ne sa zarim Libertatea (foanfa si stoarfa de Libertate, tirnuita de toti hotentotii cu boasele lor de clestar), strimba de Libertate pironita de valurile Oceanului (spumoase ca sampania spalacita a Servianei dupa-un rupset de pat cu zdroncanituri de mistret balacarindu-se-n carnea trandafirie), strimba de Libertate careia te incredintez acum, nou-nascut cu timplele de cenusa. Vaya con Dios. Groapa. Gaunoasa de groapa din care-i plamadit tot spilul betiilor mele stufoase (cu roiuri zalude de sticloante probozite pina la fund, sugind din amaritu-mi de stomac precum tintarii chihlimbarii de-o jumatate de metru care colcaie prin Taxiapaita) si care s-a nascut, apoi s-a facut grasa si-ntinsa cit un pod de casa, asa-ntr-o noapte. S-a itit din pamintul uscat drept in fata primariei, a supt aer cu buzele-i vinete, aer sau ce naiba a supt, s-a pintecosit si s-a cuibarit cotoroanta in pledul de tarina din mijlocul ingrijitului nostru sat. Primarul, care-i va linge-n fund (din hemoroid in hemoroid) pe toti militaroii matahalosi (ca niste crupe de porc dospit cu malai) pin-o plezni, guita amarnic ca-i isprava americanilor (ciinii habotnici si deselati de americani, cu femeile lor zalude si cu masinile lor fornaitoare), ca iata unde duce lipsa de vigilenta, iresponsabilitatea, neglijenta fata de Hunta hranitoare (ca o mama buna cu obrajii de zahar ars si limba din lichior de pere, mozolindu-si bebelusii pin' la asfixie). Oamenii din jur, niste tipi dubiosi, taceau scobindu-se in nas. Scarmanatul mucilor (gramajoare negru-taciune de secretii nazale) poate fi un raspuns esoteric ca un pirtiit de idol din lemn, spuneai tu, Miguel, de fapt, el, Nietzsche, vazindu-i ca robotesc cu degetele prin nari (un botez necuviincios al unghiilor), ca si cum le-ar fi dat cu tifla celor din Hunta (sau si-ar fi dezgolit stincile paduroase ale bucilor si le-ar fi fitiit tremuratoare pe sub proboscidele de gamani ale militarilor). Primarul era un paduchios ireventios. Asadar, groapa, o gramada rotunjoara de pamint disparut, dat dracului (o duzina de kile de argila, grunti roscati ca pisatura de raci fierti pina la clocot in apa verzuie, cu suvite de par, militarii trageau intotdeauna perfect, a estuarului nelinistit), de care nimeni nu putea da socoteala, fiindca aici pleznise buba problemei, tilcul bascalios si ucigator, socoteala, niciunul nu putea fi tras la raspundere (si in baionetele lucioase ca bumbii cristalini de pe uniformele Huntei). Atunci, tu, Miguel, ii spusesei primarului (cu vocea ta mieunata, vocea ta cadrilata, pomadata, vocea ta fieruita lucit, vocea ta ca o limuzina americana, un bordel pe roti, caci te prostituai, Miguel, ii spusesei primarului) ca poate americanii spioneaza satul. Trag cu urechea prin groapa. Bietului om ii pompasei frica toata-n ochi, il burdusisei cu raspundere mocirloasa (si din tigva ca o marmita ce i se balanganea pe umeri iesisera la iveala globii gelatinosi de privire, doua uriase boabe de fasole venoasa, veninoasa, mosmondindu-se sa-ncapa la loc din umflatura sperieturii, la fel de pirdalnica precum sacii mei cu mostenire lichida la gura bancii de destine zemoase a burticii Servianei, iapa mea de serviciu, secretara si carpeta cu speteaza, de-a valma). Cred ca de-aceea cind unui netot ii sfiriise in tartacuta ideea sa-si arunce gunoiul in groapa, primarul tacuse milc (peste de ape soioase) si curind groapa se umpluse virf, balerca imbuibata cu mucegai cretos, cu mizerie multicolora. Asa le trebuie americanilor. Tu, Miguel, risesei (in sinea ta?) si ochii iti curgeau din pricina soarelui. Cred. Vaya con Dios.

2. Sug din Martinofful meu (ca dintr-un piscot jumariu incurluit prin cafeaua cu lapte), mai tii minte damful de pere stricate,visina putreda a titelor crismaritei, jamboanele piciorului (groase si unsuroase ca slanina vatoasa pitita-n podul burdusit de vechituri la cumpeni de iarna argintie ), acolo era de noi, in pernita rozalie, in vatra flaminda de sub podurile frematatoare ale padurii, in paharul noroios pentru mesteceni. Porcusorul de argint viu al femeii. Pizda-i de abur rotund. Tu viscuiai repede, Miguel, (roabe de terci alburiu se pravaleau din nara locomotivei fumegoase cu care calatoreai suierat prin hrubele hoastei) apoi ieseai, asudat si vlaguit, la o tigara, linga muntele de sirma ghimpata, facindu-mi semn sa trec la strung. Eu (cu locomotiva gemind de unsoare) imi imaginam rotativele si bielele americanilor (palate lucioase de otel vuitor, cabluri groase cit un brat de docher incordindu-se) si ma gindeam la femeile lor ca niste camile si tare as fi vrut sa vizitam impreuna, Miguel, atelierele lor de supa fierbinte.

3. Apoi avuseseram parte de Durerea aceea. Groapa fusese burdusita de gunoaie, plina ochi cu resturi menajere si mizerie multicolora, ciini si pisici moarte, cadavre putind de fiinte sugrumate, zaceau pe de laturi (ca niste carcase solzoase de batrine incremenite, decrepite pina la absurd intr-un azil cu peretii duhnind a urina si doctori ambliopi), iar cineva, un burta-verde cu falci roscate (ca un mezel de nouaj' de kile din galantarul BurghezieiStruniteDeOchiiNostri), se apucase sa-si azvirle galeata de gunoi aiurea, pe cimp. Departe de groapa. Firesc, groapa stiuse, sic!, si raspunsese cu un semn deosebit, ca un cutit inrosit in flacara si plimbat peste carnea fosnind (carnea sfiriind precum o fecioara dezghiocata sub palmele pilpiitoare ale fierbintelii lichide) si burta-verdele se ghemuise la pamint, urlase ca sfredelit de burghiuri hamesite (muscind din el halci incapatoare de singe), apoi pricepuse (tavalindu-se pe jos precum un dumicat vinjos in sosul tomat, picant, al stomacului) ca, fara sa-si inghesuie mizeria inapoi in galeata, spasmul ce-i destelenea corpul flescait nu se va cuminti deloc. Tu, Miguel, nu mai risesei deloc, la rindu-ti, iar buzele tale (carnoase ca niste cupole de struguri intunecosi) ii mormaisera primarului infricosat, la ureche, cuvinte blasfemiante, lipsite de responsabilitate si de bun simt, cuvinte nelegiuite si fara seaman de ucigatoare, cum ca sub Hunta nici macar gunoaiele nu pot fi lasate la voia-ntimplarii. Iar Ei nu se puteau dezvinovati in vreun fel de Durerea straina care abia astepta sa loveasca in sat, in oricine s-ar fi debarasat de propriul gunoi altundeva decit la Groapa, drept pentru care incepusera sa te Urmareasca. Sa fie Atenti la tine. Sa te adulmeca.

4. Universitad de Paranhuagas, Miguel, salina de intelepciune strepezindu-ne coltii de savanti in foileton (cu suculenta amar-acrisoara a dizertatiilor cirotice), Universitad de Paranhuagas, cerebelul dogmatic (ca biloiul rascracit de Columb) in care fermenteaza stomatitele intelectuale ale tinerei generatii, Miguel (cazematele de scortosenie profesorala si spatiile exsangvinizate ale etolelor sarmitice de filozofie impotenta ce ne-au spinzurat tuturor pe umerii schilozi la Absolvire), apoi Absolvirea care ne arunca in iad. Definitiv. Lupus eritematosus intelectualis. Si boala vesela ca o picatura de lamiie fibroasa sorbita tacticos cu retina (din nebagare de seama) prin dormitoarele saracacioase ale periferiei si tratata ceremonios cu rachiu de scoruse, penicilina si abstinenta absolvitoare. Dupa care, dar, defapt, mai inainte de orice, obsesiv desi vremelnic abscons, cartile, fatucile acestea creponate cu care te giugiuleai (rosu-baston de interes stiintific, ca un prunc secatuind biberonul din doua-nghitituri), cartile si ideile luxuriante (generoase precum o supa cu chinina si bromuri la azilul de noapte), ideile voluptuoase, pierzatoare, carora te straduiai sa le daruiesti singele! Si ochii tai abisali de miop prematur. Si chiar tu spuneai, Miguel, ca invatasei atitea (din blestematele-ti bucoavne) si ca aflasei atitea incit zau de nu merita sa vina ciinii turbati si deselati de americani si sa te rapeasca din bratele fierbincioare (tandre ca moartea si ardente ca rotisorul incins al Natiunii) ale Huntei.

5. Daca nu as fi facut-o din iubire, cu siguranta ca ura (sau invidia, cretoasa masturbare a unei constiinte de riios hemiplegic) m-ar fi impins s-o savirsesc. Iti amintesti, Miguel, figura de cocos napirlit si napastuit al prinzurilor noastre de copii (tavalindu-se gifiitor prin uleiul de masline al cleioasei donna Elena, bona preafericita-n boneta-i albita cu soda de Xicquos), o clipita-naintea scufundarii (aghezmuite bogat cu paduri de cimbru si livezi de scortisoara) in cuptorul de faianta, caci aceasta-i ce am vazut pe mutra hirsuta de ciriitor a primarului cind a venit sa-ti spuna. Tu surideai iarasi, Miguel, de parca ai fi avut dinti de ceramica, sticlitori, si el se mira si se-ndirjea, ma tot lua drept martor tacit si oportun, da-i drumul!, fomfaneam eu doar cu gingiile (straduindu-ma sa nu ma prefac in vreo inchipuire nepotrivita momentului de comfesiune fariseica), apoi aflam amindoi ca lucrurile aruncate in Groapa, pungile anumit colorate, molozul, proteza sfarimata a dentistului, cuiele ruginite, cadavrele de ciini si pisici, mizeria atit de usor si indubitabil recognoscibila a satului se topeste bizar in maruntaiele vrafurilor succesive de murdarie impotmolita acolo, dispare deindata ce a fost parasita de catre burta-verdele proprietar si ca alte gunoaie, alte resturi urit mirositoare si felurit colorate par a umple groapa pina la refuz, de parca le-ar amesteca, pe furis, cu lopata. De zor. Mai stii, Miguel, ca am mers cu totii (beti-morti si masini hiriitoare de ginduri ciopirtite, poticnindu-ne, suflind greu, zapusitor, a bodega leproasa si a crismarita stafidita, moale si inerta ca o minge sparta taman in gaoaza, zavoiul hidrocentralei de care ne-nclestam degetele murdare doar-doar vom simti picuri de apa proaspata, masini hiriitoare cu arcuri si stinghii si osii ingalbenite de Martinoff-ul haladuitor prin arborada stomacelor ca un drapel ferfenitit sub care ne-adaposteam zilnic de flacaruile jucause ale nebuniei), am mers cu totii le fata locului, si tu, Miguel, ai spus ca lucrurile anormale din mlastina de lucruri a Gropii sint americane, japoneze, franceze si i-ai tot dat de inteles primarului (cu chilotii leoarca de transpiratia simptomatica a rinichilor) cum ca ar fi venit de dedesupt. Ca doar astfel s-ar explica totul. Ca Groapa-i o punte de legatura. Rizind, Miguel, ii vorbeai, sa auda ogarii bezmetici ai Huntei.

6. Cind s-au apucat sa scormoneasca in Groapa indivizii coltosi (cu cefele brinzoase de jeg si falcile nerase), imbumbati pina la git in uniformele cafenii de vidanjori (si ducind in spinarea cauciucata litera vristata a Huntei), cind satul intreg ingramadit pe ulitele prafoase (puhoi de trupuri incotosmanate) astepta neclintit rezultatul (om linga om, la nesfirsit), fiecare tinind apasat, cu putere, de piept galeata putrida cu gunoi scos din Groapa (sa nu va opriti pina la Fund, li se spusese coltosilor), n-aveau altundeva unde sa-l tina, gunoiul (nici macar noaptea, cind salahorii se odihneau), caci Durerea, Durerea!, cind salahorii tipau in rastimpuri catre multimile mute, vestind (cu sunete ascutite de papagali infuriati) ca lucrurile din Groapa se schimba mereu, se reamesteca si se reinnoiesc, americane, japoneze, franceze si ca Groapa, Groapa-insasi uita sa se mai incheie, coboara tot mai departe, mai grabit, in intunecat ori, poate, spre celelalte margini ale lumii, am inteles cum trebuiau orinduite intimplarile, Miguel. Nu doar eu, ci, se pare, toti ceilalti Secundanti. Jivina de primar isi inchipuie ca Groapa ne-a dirijat permanent si trimbiteaza asta nesabuit, in lung si-n lat, fara spaima de ogarii indestructibili ai Huntei. Insa eu ma indoiesc. E ca si cum as arunca cumplita responsabilitate si intreaga devotiune (barbara!) a ImbrincituluiInGol pe Gaura, pe Groapa visinie (atit de vlaguita acum de mistuirea ta, Miguel, si a tuturor fratilor tai incit ar vrea sa se retraga, sa dispara-n argila), e ca si cum as nega ca m-am gindit vreodata la Libertate, la ZborulInJos asemeni unei nasteri inverse si la GroapaDeGunoi de undeva, sa zicem, din America, unde... Unde visez ca totul a reinviat. Din radacina. La capatul tunelului de Dedesubt, din mizeria multicolora talazuita de Zbor din vintrea satului tau, Miguel, si pina la suprafata, neinchipuibila mie, pina la marginea GauriiDeGunoi a ciinilor deselati de americani. Rascumparindu-ma astfel, cu viata cu tot.