Prelatele ierboase ce acopereau denivelArile sesului adAposteau, abia ghicitA chiar de cAtre ochiul versat, o viroagA intinsA. BulgAri cafenii de lut si plumburii bAltoace o nApAdiserA pe de-a-ntregul, dindu-i un aspect de mlastinA vorace. Kaberul isi gAsise sA se-ntepeneascA chiar acolo, intr-o mocirlA mustind de vegetatie, si sase oameni munceau cu greu sA-l degajeze.

- Dom'ne, cind vA zic eu cA nu facem nimic, nu facem, spuse tinArul Landa intr-un moment de rAsuflare, stergindu-si fruntea cu mineca murdarA si minjind-o mai rAu de nAmol si sudoare.

- Ce e, mA? Ce mai vrei si tu? Moralisti de Astia avem o circA, il repezi David, seful trupei.

- Hai, dom'ne, sA curAtAm ventilul de alimentare cu aer, cA de aia nu se ridicA Asta. Nu ne ia mai mult de zece minute. Ce dracu'?!

Ceilalti asteptarA cu interes rAspunsul sefului. Tocmai atunci norii cenusii, ce limitau plafonul ceresc, crAparA intr-un loc si o razA de soare luminA fugitiv fetele celor munciti, pentru a se pierde in ierburile inalte.

- Bine, mA, hai s-o facem si pe asta, cedA David.

Se apucarA imediat si chiar dacA termenul de zece minute prezis de Landa se prelungi cu mult, rezultatele incepurA sA se arate. Mai intii duzele fornAirA cu zgomot, inecindu-se cu frunzele si milul intrus, apoi zgomotul se diminuA si jetul de aer circulA nestingherit, opintind uriasul kaber din baltA, improscindu-i totodatA pe cei sase din belsug cu lichid viscos. Nu peste mult timp masinAria plutea din nou pe perna ei de aer, iar cei sase murdari, din care numai ochii si dintii descoperiti de zimbete mai luminau albi, se cAtArarA voiosi pe puntea nici ea prea curatA.

- Ia-o mai pe margine cA iar ne-mpotmolim, strigA David cAtre pilot, apoi adAugA ca pentru sine: BA, ce drumuri au si Astia...

Lumina, ivitA prin ochiurile de nori fugari, baleia ca un reflector portiuni intregi de peisaj si David alungA din minte nelinistea ce i-o inspira planeta si incepu sA se gindeascA la reprezentatia apropiatA.

Cind Fladé iesi din turA gAsi trupa complet schimbatA. Kaberurile stAteau frumos aliniate pe un colt al platoului, lucind de curAtenie, acum se putea citi usor pe ele textul scris in culori tipAtoare: "Compania teatralA Shakespeare Galaxy", si mai jos, subliniate de efecte luminescente: "Un teatru cit o lume" si "Turul galaxiilor cunoscute" sau "Universul uman intr-o scenA". Fladé zimbi incintat. Isi aducea aminte de tineretea nu demult lAsatA in urmA si de marile metropole din galaxiile centrale.

Actorii dAduserA jos de pe ei, asemeni sfirsitului unei piese, noroiul care la venire ii masca, impestritindu-i, asa cA Fladé fu peste mAsurA de bucuros sA descopere niste oameni fermecAtori in haine ciudate - ce vrei, dom'le, actorii Astia sint intotdeauna in pas cu ultima modA¡ - aparitii singulare in sAlbAticia planetei. David fAcu un pas inainte. Purta vesminte de un albastru potolit, cu ciudate luciri in pArtile cutate.

- Permiteti-mi sA vA fac cunostintA cu Compania..., spuse.

Trupa trebAluia prin jurul kaberurilor, o forfotA armonioasA, poate chiar regizatA, gindi Fladé surizind. David il purtA prin fata fiecAruia si fAcu prezentArile:

- Felonia Gamma, rAmasA in constiinta Universului prin rolul Hermiei, fiica lui Egeu, din "Visul unei nopti de varA", iar tinAra isi plecA ochii in fata decizionarului coloniei, constientA cA pulberea invizibilA de pe pleoape isca in aerul din jurul fetei sale luciri fascinante.

- Sorian Vidoe, continuA vocea lui David, primul actor-compozitor ale cArui vorbe de duh au fAcut turul lumilor colonizate.

BAtrinelul hitru, posedind un crestet invadat de o frumoasA chelie, mindru de mustata electrizatA ce misca la fiecare deschidere a gurii, ii strinse mina cAlduros, miscindu-si ochii mici, de viezure:

- "Noile cunostinte-s, ele, o intregire a fiintei mele."

Fladé rise incintat.

- Lavinia Proteus-Unia, continuA David prezentarea. Cea mai celebrA balerinA, cel mai cuvintAtor corp din Univers!

Fladé cAscA ochii. Intr-adevAr, trupul perfect al tinerei fremAta de serpi de luminA ionizati, punind si mai mult in evidentA sculptura umanA. Se gindi ingrijorat la rumoarea ce se crease in acest moment in sala de control, unde ghicea strins aproape tot personalul coloniei, urmArind cu totii pe monitoare trecerea in revistA a actorilor. Mai mult ca sigur cA uriasul ecran central dAdea acum detalii ale Laviniei-Unia, iar tinerii laboranti isi fAceau deja planuri utopice de petrecere a timpului liber dupA reprezentatie.

OcolirA citeva containere descArcate din kaberuri si dAdurA peste un peisaj insolit. Cei doi tineri imbrAtisati in locul acela ferit il fAcurA pe Fladé sA roseascA. Fata observA cu coada ochiului venirea celor doi si, fArA a-si pierde stApinirea de sine, rosti convingAtor:

- §tiu eu bine/ CA nu-i lumina zilei! E-o fisie/ De meteor, insArcinat de soare/ Spre Mantua sA-ti lumineze drumul/ Cu facla lui. Mai stai putin!/ De ce/ SA te zoresti cind incA nu e ziuA?

TinArul tresAri putin apoi cuvintA si el netulburat:

- SA vinA-atunci strAjerii sA mA prindA!/ SA mA ucidA! N-au decit! Nu-mi pasA,/ DacA asa vrei tu. SA zicem, deci,/ CA raza de luminA jucAusA/ Nu-i ochiul zilei,/ Ci un pal reflex/ RAsfrint de fruntea...

Se opri incurcat, iar David ii veni in ajutor:

- Cynthiei! ...de fruntea Cynthiei.

TinArul se intoarse surprins si ii surise cu recunostintA.

- Fata mea, Veneza, si tinArul Landa, un promotAtor talent in rolurile de june-prim, spuse, putin incurcat, David. Tocmai repetau o scenA din "Romeo si Julieta".

Fladé se multumi sA dea din cap, apreciind in treacAt calitAtile feminine ale Venezei si felicitindu-l in gind pe tinAr pentru alegerea fAcutA. Trecind spre urmAtorul grup, David intrebA mai mult ca pentru sine:

- De cind naiba repetA Astia doi "Romeo si Julieta"? Doar nu-i trecutA in program! si se intoarse putin nedumerit spre locul unde se aflaserA cei doi, acum pustiu.

Laborantul isi aranjA mai bine puloverul pe git si isi afundA miinile adinc in buzunarele ventrale. Privea de vreo zece minute la tehnicianul venit cu trupa care efectua mAsurAtori topometrice pe terenul viran din spatele coloniei, trecindu-le in memoria unui minicalculator de buzunar.

- Auzi, dom'le, de ce n-o tineti in sala mare a laboratorului? E creatA special pentru astfel de festivitAti!

Tehnicianul il privi lung, intrerupindu-si munca.

- Asa a hotArit regizorul. Nu decid eu repartizarea perimetrului scenic. Uite, odatA, eram parcA pe Galahar Q, regizorul a tinut mortis sA se joace "Macbeth" in niste ruine antice de pe-acolo. Efectul era de atmosferA, dar eu era sA-mi rup gitul fAcind expertiza solidicitAtii pietroaielor.

- PAi si voi nu-i spuneti cA-i nasoalA chestia?

- Ce vorbesti, dom'le? Crezi cA asa merge? Noi am fost de acord de la bun inceput, toatA trupa, cA dacA-i albA e albA, dacA-i neagrA e neagrA. Intelegi? §i pe urmA, gindeste-te cA montArile astea se bucurA de un mare succes. Uite, sA vii odatA, dupA spectacol, sA vizionezi niste inregistrAri pe care le tinem noi de reclamA. SA vezi, tatA, chestii de nu-ti vine sA crezi: reconstituirea Romei antice pentru o montare cu cai in "Titus Andronicus", decorurile zburAtoare din "Visul unei nopti de varA" sau robotii care apar in Ïuliu Cezar". Damblagesti, dom'le..., pe bune...

Laborantul rAmAsese visAtor. IntrebA deodatA:

- §i aici? Faceti ceva mai deosebit sau...?

Tehnicianul pufni:

- Vezi terenul Asta? Trebuie sA indic computerului toate datele de nivel, palmA cu palmA. §tii de ce? Pe aici o sA se miste duhul lui Hamlet.

- Cum duhul?

- Dom'le, e o proiectie holograficA computerizatA. O sA se miste exact respectind terenul. Iar acolo, mai departe, vor fi instalate citeva generatoare de tensiune. O sA vezi dumneata cA, la un moment dat, pentru crearea atmosferei tensionate, vor apare citeva fulgere spre zare. O sA fie misto, iti spun eu.

- Ce chestii, se minunA laborantul. IntrebA apoi: Auzi, dom'le, sinteti bine plAtiti?

Tehnicianul il mAsurA ginditor.

- Eu stiu ce sA-ti spun? Inainte era mare scofalA, tin minte, eram tinAr de tot pe-atunci, imediat dupA prima expansiune, cind incepuserA sA se mai aseze, David dAdea niste reprezentatii fantastice pe la consulate sau pe planetele nodale. §tiu cA "Imblinzirea scorpiei" s-a transmis prin multiviziune in tot sistemul. Pe atunci trAia Clebeea Cela, sotia lui David. MamA, ce scorpie putea sA dea din ea in spectacol! Nu-ti venea sA crezi... §i, pe urmA, sA vezi chefuri... Cite-o sAptAminA, douA... Erau si timpurile mai bune. Nu stiu... Am impresia cA intre expansiuni oamenii se bucurau mai mult de cele lumesti; se bAgau fonduri mari in tot felul de chestii artistice. Proiectul lui David era sA obtinem, nici mai mult, nici mai putin decit o planetA intreagA, cu toatA suprafata ei ca scenA de spectacol! Realizezi? O scenA de pe care nu se demonteazA niciodatA decorurile! Lumea ar fi venit in pelerinaj acolo, si-ar fi petrecut concediile hoinArind incolo si incoace pe planetA si vizionind tot felul de spectacole... Ce vis!... MA uit cA azi nici nu prea mai sint trupe teatrale. Pe atunci pinA si copiii aveau, dom'le, trupe. SA fi vAzut formatii de sunet si luminA. RAmineai crAcit! Ce muzicA si ce montAri... AstAzi, pe bune, ba nu gAsesti navA de transport pentru turnee, ba tocmai se mutA coloniile... Asa e cu expansiunile astea. §i totul se investeste in ele. Oameni, aparate, Credite... Nimic nu e statornic. Lumea e o curvA mare, dom'le... Uite, facem acum expeditiile cu citeva kaberuri. PAi altAdatA aveam convoaie, dom'le! Am avut noi si un grontavar, iti dai seama? §tii ce-am pAtit pinA am ajuns aici, in colonie? DacA nu ne-am impotmolit de citeva ori prin noroaiele alea...

- Asa e planeta, explicA laborantul. E tinArA si au loc tot mereu schimbAri climaterice. Nici relieful nu e stabil. Uneori parcA innebuneste toatA natura! Atunci sA te tii: furtuni, tornade, cutremure...

- PAi si atunci ce faceti pe-aici?

- Sintem grup S.V.E. Poate nu stii ce-i Ala, cA nu esti de specialitate...

- Ba stiu, stiu: "Studierea Vietii Extraterriene", nu?

- Ihi...

- PAi, si ati gAsit viatA aici? CA n-am vAzut nimic prin jur...

- Nu vorbi, nene, asa. N-ai vAzut vegetatie, iarbA, plante, pAduri?

- LasA, dom'le, astea... §tii mata' la ce mA refer: animale, oameni...

- Asa, n-ar fi, spuse ginditor laborantul. Da' posedAm niste spectograme de frecventA inteligentA.

- Aici? PAi de la ce? De la iarbA?

- ParcA poti sA stii? Uite, iti dau, asa, un punct de plecare: crezi cA plantele astea, prin rAspindirea lor pe intreaga planetA, nu pot forma un sistem ginditor, similar creierului omenesc, de exemplu, desi Asta nu poate fi neapArat un standard?!

- E o idee. §i de-ar fi asa, ce-ar putea gindi?

- Nu stiu. Asta incercAm noi sA aflAm. De asta e colonia instalatA pe planetA. §tii, e greu sA comunici cu un sistem ginditor atunci cind n-ai similitudini in receptare.

Tehnicianul puse aparatele jos si se asezA si el.

- I-auzi, dom'le, care va sA zicA n-are gurA, urechi, ochi, gust, miros...

- N-are, si atunci te intreb eu pe dumneata, cum faci sA discuti cu el? Sau ce simboluri conventionale folosesti?

Tehnicianul tAcu o clipA, apoi spuse hitru:

- Asta nu vede o piesA de teatru, nu?

Spectacolul trebuia sA inceapA. Tot personalul laboratorului, in frunte cu Fladé, imbrAcat de sArbAtoare, luase loc in jurul terenului de reprezentatie, strAjuit in patru colturi de kaberuri luminescente, decorate pentru spectacol. Laborantul il zAri lingA unul din ele pe tehnician asezat la un pupitru. Se strecurA cu greu pinA la el.

- N-aveti voie aici, se rAsti acesta cind laborantul se apropie, dar, recunoscindu-l, ii sopti: Stai si dumneata pe banca asta.

- Incepe, A? intrebA acesta nerAbdAtor.

- Acusi, uite cA intrA David sA facA deschiderea.

- Stimat auditoriu, se auzi, amplificatA cu reverberatie electronicA, vocea conducAtorului trupei, astAzi, aici, compania teatralA...

- Citi ani o avea David Asta? intrebA soptit laborantul.

- Nu stiu, ii rAspunse tehnicianul, dar e bAtrin bine. A fAcut vreo citeva operatii de chirurgie esteticA.

- ZAu, dom'le? §i nu pare, se minunA sincer laborantul. Da' am vAzut cA are o fatA destul de tinArA...

- Cine, Veneza? zimbi celAlalt, asta nu e fAcutA cu Clebeea Cela, asta e o aventurA de-a lui de-acum vreo 18 ani; a fost un scandal...! Mai trAia pe atunci Clebeea...

- Ai, nu?! rise laborantul.

- Serios.

IzbucnirA aplauze. Un gong rAsunA si spectacolul propriu-zis incepu.

- Iti place pustoaica? il intrebA tendentios tehnicianul.

- E ca lumea, i se rAspunse, si cum lumea, stii mata', e curvA...

Tehnicianul zimbi cu ingAduintA, afisind un aer de atotstiutor.

- Fii cuminte, dom'le. Nu e asa. Are gagica ceva singe in vine dar si-l pAstreazA pentru Landa, tipul de-o sA joace pe actorul in piesa asta.

- §i ta-su stie? rinji laborantul.

- Cred cA bAnuieste ceva, da'i place si lui tinArul. E ambitios, are talent... Eu personal cred c-o sA-i ia locul mahArului cind o da Asta in primire...

- O fi vreuna...

- Taci din gurA, spuse precipitat tehnicianul. E scena cu duhul. Fii atent aici!

ApAsA pe citeva butoane si isi indreptA casca minusculA infiptA in ureche. Citeva luminite clipirA pe pupitrul de comandA. In jur se fAcuse intuneric si deodatA ceva, ca o aparitie de fum, se ivi in stinga si inaintA incet.

- MAria ta, priveste! rAsunA glasul lui Horatio.

- Ingeri si soli ceresti, pAziti-ne! / De esti duh sfint sau blestemat strigoi, / De aduci duhori din iad sau o mireasmA / Din cer, de vii cu gind milos sau vitreg - / Te-arAti c-un chip atit de-mbietor / Incit iti voi vorbi... declamA Hamlet.

- Extraordinar! se entuziasmA laborantul. N-am mai vAzut asa ceva. Ce normal se miscA! ParcA ar fi intr-adevAr un om.

- E o proiectie holograficA de cimp, ti-am mai spus. Uite aici, acum ii dau putinA consistentA, sA se vadA mai bine.

Contururile se clarificarA, imaginea rAminind insA transparentA.

- Fii tare! Nu te du! urlA Horatio.

- §i cum l-ati fAcut, dom'le? E chiar proiectia vreunui actor? AratA oribil...

- PAi dacA e mort... Nu-i proiectia nimAnui. Ne-a fAcut programul un inginer de-al armatei dupA descrierile noastre. Nici n-am fi putut face noi asa ceva. Uite si dumneata cA are portiuni de trup putrezite, golite de carne...

- Ceva in tara Danemarcii-i putred, spuse Marcellus.

- §i putem sA-l adaptAm oricArui teren, continuA nestingherit tehnicianul urmArind indicatiile electronice.

- Extraordinar! repetA laborantul entuziasmat.

- Acum sA vezi, cind incepe sA vorbeascA. §i vocea ii este tot sintetizatA electronic. Regizorul a tinut sA fie ceva cu totul si cu totul neomenesc.

- AscultA-mA, spuse duhul.

- Te-ascult, rAspunse Hamlet.

- Curind / Imi bate ceasu-ntoarcerii la chinuri / In flAcAri si pucioasA.

- BA, ce chestie! Laborantul era in extaz. Cum reusiti?

- Acum, sincer sA fiu, e si un sistem de tetraedrofonie, un sistem de Asta, de cuadrofonie spatialA, de asta sint plasate kaberurile in patru colturi. De fapt, se creazA o holofonie, intelegi?

- Pricep, spuse pierdut laborantul.

Evaporarea duhului, pusA in evidentA de jocul actorilor, fu un nou prilej de uimire pentru laborant. Tehnicianul ii arAtA pe rind efectele de izolare vizualA si fulgerele artificiale, urmArirA amindoi teribilul joc al lui David interpretind regele si al Venezei intr-un rol de suavA Ofelie. TinArul Landa apAru cAtre mijlocul piesei in rolul sefului actorilor ambulanti.

- Priveste aici, suflA tehnicianul, Landa e un foarte bun mim: sA vezi cum interpreteazA reconstituirea crimei!

- Ia, dom'le.

Laborantul se trase mai in fatA.

- Te cred cA spui doar gindul ce-l gindesti;/ Dar noi uitAm ades ce-am hotArit./ CAci scopu-e doar un rob al amintirii,/ Pornit cu-avint, dar prea plApind din fire:/ Un fruct necopt, legat de creanga sa,/ Ce cade singur cind a dat in pirg./ CAci noi pe noi uitAm a ne plAti/ De datoria ce ne-o datorAm./ Ce-n toiul patimii ne-am pus in gind,/ Cind patima s-a stins, s-a dus si gindul./ In focul lor, dureri si bucurii/ Isi mistuie si tilcul si fiinta...

- Acum se-ndreaptA spre grAdinA. ImagineazA-ti o grAdinA, spuse tehnicianul, numai pe asta n-o avem, deoarece pantomima nu cere nici un decor.

- Intii zadarnic stAm si plAnuim/ CAi tot ce plAnuim e spulberat;/ Al nostru-i gindul, nu si-nfAptuirea-i./ Dar moarA-ti sotul, mort iti e si gindul...

Citeva fulgere izbucnirA si tunetul umplu intreaga reprezentatie.

- MA trec fiori, spuse laborantul, e bine ginditA si furtuna asta...

- Greu jurAmint. MA lasA, dragA, singur,/ Mi-e duhul tulbure si-as vrea o clipA/ SA uit in somn povara zilei.

Un vint se iscA din senin, timp in care spotul luminos se restrinse pe trupul lui Landa ce mimA odihna. De undeva apAru Lucianus, cu otrava in minA. Vorbele lui acoperirA suierul sinistru al furtunii iscate:

- Gind negru, aprigi miini, prielnic ceas,/ Prilej sosit, otravA descintatA,/ §i-n preajmA nici un suflet viu rAmas./ Tu, zeamA puhavA si-amestecatA,/ Din buruieni culese-n miez de noapte,/ De trei afurisenii-nveninatA/ §i de trei ori spurcatA de Hecate,/ Cumplita-ti vrajA-n trup si sAnAtate.

Se aplecA cu miscAri feline si turnA otrava in urechea lui Landa, adormit.

Un fulger izbucni, mai puternic ca niciodatA. Vintul se intetise ingrijorAtor si citiva stropi de ploaie biciuirA fetele celor prezenti. Vocea lui Hamlet, comentind scena, se auzi ca de foarte departe:

- Il otrAveste in grAdinA, ca sA-i ia coroana. Il cheamA...

Un nou fulger zigurA aproape. Laborantul tisni in picioare, speriat.

- Mai incet, dom'le, cu furtuna asta. Nu cred cA-i face bine piesei...

- T 4, sopti tehnicianul in microfonul-pastilA din dreptul gurii, diminueazA intensitatea furtunii. FAcu o pauzA ascultind ceva in cascA si izbucni: Nu, n-o comand eu, am crezut cA tu o dirijezi! La naiba, e furtunA-furtunA, dom'le! tipA spre laborant.

Intre douA tunete se auzi sirena intermitentA a coloniei. Laborantul pAli.

- Se intimplA ceva. Probabil c-a sporit amplitudinea frecventei de cimp.

- A ierbii de care ziceai? se holbA nedumerit tehnicianul.

Laborantul nu rAspunse. O luase la fugA, ca toti ceilalti spectatori, spre colonie. Piesa se intrerupse, tehnicienii deconectarA toatA aparatura si incepurA s-o stringA grAbiti, acoperind-o cu huse de plastic, din fata ploii ce cAdea in perdele dese. Apoi, in haosul iscat, o voce tipA din perimetrul scenei. Capetele se intoarserA buimace spre locul unde mai inainte se petrecuse otrAvirea regelui. Citiva actori se agitau in jurul trupului inert al lui Landa, medicul trupei se repezi si il consultA sporadic, dupA care se intoarse cAtre ceilalti si ii privi abAtut, ridicind din umeri. David urlA ceva, apucindu-l de guler si controlind pulsul tinArului. Veneza se zguduia de plins. Citeva femei isi ascunserA fata in piepturile bArbatilor, apoi cineva strigA ceva si arAtA in afara perimetrului scenic. Colonia fu informatA imediat si din nou gloata de laboranti, Flade si o sleahtA de exobiologi se repezirA spre locul spectacolului, imprejmuind portiunea de unde, nedumerit, in ploaie, ii privea un Landa transparent, ca o proiectie holograficA. Pe obrajii fierbinti ai Venezei, lacrimile se impleteau cu stropii de ploaie.